1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu este pentru Israel, ca să fie mântuit. 2 Căci mărturisesc despre ei că au un zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cu cunoștința. 3 Pentru că, ignorând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să își stabilească propria dreptate, nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Căci Hristos este împlinirea Legii, ca neprihănire pentru oricine crede.

5 Căci Moise scrie despre dreptatea Legii: “Cel ce le împlinește va trăi prin ele.” 6 Dar neprihănirea care vine din credință spune următoarele: “Nu spuneți în inima voastră: “Cine se va sui în cer?”. (adică să-l coboare pe Cristos); 7 sau: “Cine se va coborî în abis?” (adică să-l coboare pe Cristos); sau: “Cine se va coborî în abis?”. (adică să-l aducă pe Hristos din morți).” 8 Dar ce spune? “Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta”, adică cuvântul credinței pe care îl predicăm: 9 că, dacă vei mărturisi cu gura ta că Isus este Domnul și dacă vei crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10 Căci cu inima se crede, ceea ce duce la neprihănire, iar cu gura se face mărturisirea, ceea ce duce la mântuire. 11 Căci Scriptura spune: “Oricine crede în el nu va fi dezamăgit”.

12 Căci nu este nici o deosebire între iudei și greci, căci același Domn este Domnul tuturor și este bogat pentru toți cei ce-L cheamă. 13 Căci: “Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”. 14 Cum îl vor invoca, așadar, pe cel în care nu au crezut? Cum vor crede în cel pe care nu l-au auzit? Cum vor auzi fără un predicator? 15 Și cum vor propovădui ei dacă nu vor fi trimiși? După cum este scris: