1 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare la cele patru colțuri ale pământului și care țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu mai sufle nici un vânt pe pământ, nici pe mare, nici pe vreun copac. 2 Am văzut un alt înger care se înălța de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare către cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3 spunând: “Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până când nu le vom pune pe frunțile lor sigiliul robilor Dumnezeului nostru!” 4 Am auzit numărul celor care au fost pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii, pecetluiți din fiecare seminție a copiilor lui Israel:
9 După acestea, m-am uitat și iată o mulțime mare, pe care nimeni nu o putea număra, din toate neamurile și din toate semințiile, popoarele și limbile, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas tare, zicând: “Mântuirea fie a Dumnezeului nostru, care șade pe tron, și a Mielului!”
11 Toți îngerii stăteau în picioare în jurul scaunului de domnie, bătrânii și cele patru făpturi vii; și, căzând cu fața la pământ înaintea scaunului de domnie, s-au închinat lui Dumnezeu, 12 zicând: “Amin! Binecuvântare, glorie, înțelepciune, mulțumire, onoare, putere și tărie să fie pentru Dumnezeul nostru în vecii vecilor! Amin.”
13 Unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: “Aceștia care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt și de unde au venit?”
14 I-am spus: “Stăpâne, tu știi.”
-
sau, asuprire