3 El le-a răspuns: “Pentru ce nu ascultați și voi de porunca lui Dumnezeu, din pricina tradiției voastre? 4 Căci Dumnezeu a poruncit: “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” și: “Cine vorbește de rău pe tatăl sau pe mama, să fie omorât”. 5 Dar voi ziceți: “Oricine ar putea spune tatălui său sau mamei sale: “Orice ajutor pe care l-ai fi putut primi altfel de la mine este un dar închinat lui Dumnezeu”, 6 să nu-și cinstească tatăl sau mama”. Voi ați făcut ca porunca lui Dumnezeu să fie nulă din cauza tradiției voastre. 7 Voi, ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, zicând: “Nu vă faceți de râs!
10 A chemat mulțimea și le-a zis: “Ascultați și înțelegeți. 11 Ceea ce intră în gură nu spurcă pe om; dar ceea ce iese din gură, aceasta spurcă pe om.”
12 Atunci au venit ucenicii și I-au zis: “Știi că fariseii s-au mâniat când au auzit cuvântul acesta?”
13 Dar El a răspuns: “Orice plantă pe care nu a plantat-o Tatăl Meu cel ceresc va fi dezrădăcinată. 14 Lăsați-le în pace. Ei sunt călăuze oarbe ale orbilor. Dacă orbul îi călăuzește pe orbi, amândoi vor cădea într-o groapă.”
15 Petru i-a răspuns: “Explică-ne pilda aceasta.”
16 Și Isus a zis: “Nu înțelegeți nici voi încă? 17 Nu înțelegeți că tot ce intră în gură trece în pântece și apoi iese din trup? 18 Dar ceea ce iese din gură iese din inimă și îl spurcă pe om. 19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, păcatele sexuale, furturile, mărturia mincinoasă și blasfemiile. 20 Acestea sunt lucrurile care îl spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu-l spurcă pe om.”
21 Isus a ieșit de acolo și s-a retras în ținutul Tirului și al Sidonului. 22 Și iată că o femeie cananeeancă a ieșit din acele hotare și a strigat: “Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este grav posedată de un demon!”
23 Dar el nu i-a răspuns nici un cuvânt.
24 Dar El a răspuns: “Eu n-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25 Dar ea a venit și s-a închinat Lui, zicând: “Doamne, ajută-mă!”
26 Iar el a răspuns: “Nu se cuvine să iei pâinea copiilor și să o arunci la câini.”
27 Iar ea a răspuns: “Da, Doamne, dar și câinii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
28 Atunci Isus i-a răspuns: “Femeie, mare este credința ta! Să ți se facă așa cum dorești!” Și fiica ei a fost vindecată din acel ceas.
29 Isus a plecat de acolo și s-a apropiat de marea Galileii; apoi S-a suit pe munte și a șezut acolo. 30 Mulțimi mari au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, mutilați și mulți alții, și i-au pus la picioare. El i-a vindecat, 31 astfel încât mulțimea se mira când vedea pe cei muți vorbind, pe cei răniți vindecându-se, pe cei șchiopi mergând și pe cei orbi văzând — și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: “Mi-e milă de mulțime, pentru că de trei zile stau cu Mine și nu au ce să mănânce. Nu vreau să îi trimit departe în post, pentru că ar putea să leșine pe drum.”
33 Ucenicii I-au zis: “De unde am putea lua atâtea pâini într-un loc pustiu ca să săturăm o mulțime atât de mare?”
34 Isus le-a zis: “Câte pâini aveți?”
35 Și a poruncit mulțimii să șadă pe pământ; 36 și a luat cele șapte pâini și peștii. A mulțumit și le-a frânt; le-a împărțit și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimii. 37 Toți au mâncat și s-au săturat. Au luat șapte coșuri pline cu bucățile sparte care rămăseseră. 38 Cei care au mâncat erau patru mii de bărbați, pe lângă femei și copii. 39 Apoi a alungat mulțimile, s-a urcat în barcă și a ajuns în hotarele Magdala.
<- Matei 14Matei 16 ->