Oamenii le-au zis: “De ce căutați pe cei vii printre cei morți? 6 El nu este aici, ci a înviat. Vă amintiți ce v-a spus când era încă în Galileea, 7 spunând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învieze?”

8 Ei și-au adus aminte de cuvintele Lui, 9 s-au întors de la mormânt și au spus toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10 Ele erau Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacov. Celelalte femei care erau cu ele au povestit aceste lucruri apostolilor. 11 Aceste cuvinte li s-au părut a fi un nonsens și nu le-au crezut. 12 Dar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt. Aplecându-se și uitându-se înăuntru, a văzut fâșiile de pânză așezate singure și a plecat acasă, întrebându-se ce se întâmplase.

13 Și iată că doi dintre ei mergeau chiar în ziua aceea într-un sat numit Emaus, care era la șaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Și vorbeau unul cu altul despre toate aceste lucruri care se întâmplaseră. 15 În timp ce vorbeau și se întrebau împreună, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască. 17 El le-a zis: “Despre ce vorbiți în timp ce mergeți și sunteți triști?”

18 Unul dintre ei, numit Cleopa, i-a răspuns: “Ești tu singurul străin din Ierusalim care nu știe ce s-a întâmplat acolo în zilele acestea?”

19 El le-a zis: “Ce anume?”

Ei I-au zis: “Cele despre Iisus Nazarineanul, care a fost un prooroc puternic cu fapta și cu cuvântul înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor, 20 și despre cum preoții cei mai de seamă și căpeteniile noastre L-au dat spre osândă la moarte și L-au răstignit. 21 Dar noi speram că el este cel care va răscumpăra pe Israel. Da, și, pe lângă toate acestea, este acum a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 De asemenea, ne-au uimit niște femei din anturajul nostru, care au ajuns mai devreme la mormânt; 23 și, când nu i-au găsit trupul, au venit spunând că au văzut și ele o viziune a unor îngeri, care spuneau că este viu. 24 Unii dintre noi s-au dus la mormânt și l-au găsit așa cum au spus femeile, dar nu l-au văzut.”

25 El le-a zis: “Popor nebun și încet la inimă ca să creadă în tot ce au spus proorocii! 26 Nu trebuia oare Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în gloria Sa?” 27 Pornind de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile ceea ce se referă la el însuși.

28 Au ajuns aproape de satul în care se duceau, iar el s-a făcut că vrea să meargă mai departe.

29 Ei l-au îndemnat, zicând: “Rămâi cu noi, căci este aproape seară și ziua este aproape de sfârșit.”

A intrat să stea cu ei. 30 După ce s-a așezat la masă cu ei, a luat pâinea și a mulțumit. A frânt-o și le-a dat-o. 31 Ochii lor s-au deschis și l-au recunoscut; apoi a dispărut din ochii lor. 32 Ei și-au zis unul altuia: “Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?” 33 Ei s-au sculat chiar în acel ceas, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece adunați împreună cu cei care erau cu ei, 34 spunând: “Domnul a înviat cu adevărat și i s-a arătat lui Simon!” 35 Ei au povestit cele întâmplate pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

36 Pe când ziceau ei aceste lucruri, Isus însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: “Pace vouă!”

37 Dar ei, îngroziți și înfricoșați, au crezut că au văzut un duh.

38 El le-a zis: “De ce vă tulburați? De ce se ridică îndoieli în inimile voastre? 39 Vedeți mâinile și picioarele Mele, că sunt cu adevărat Eu. Atingeți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am eu.” 40 După ce a spus acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Pe când ei încă nu credeau de bucurie și se mirau, le-a zis: “Aveți ceva de mâncare aici?”

42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43 El le-a luat și a mâncat în fața lor. 44 El le-a zis: “Iată ce v-am spus când eram încă cu voi: trebuie să se împlinească tot ce este scris în Legea lui Moise, în profeți și în psalmi despre Mine.”

45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46 Și le-a zis: “Așa este scris și așa a fost necesar ca Hristosul să sufere și să învieze din morți a treia zi, 47 iar în numele Lui să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. 48 Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49 Iată, Eu trimit asupra voastră făgăduința Tatălui Meu. Dar așteptați în cetatea Ierusalimului până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”

50 I-a condus până în Betania, și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat. 51 În timp ce-i binecuvânta, s-a retras de la ei și a fost dus la cer. 52 Ei, închinându-se lui, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie, 53 și stăteau neîncetat în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

<- Luca 23