I-au spus: “Și noi venim cu tine”. Au ieșit imediat și au intrat în barcă. În acea noapte, nu au prins nimic. 4 Dar când deja se făcuse ziuă, Isus stătea pe plajă; totuși, discipolii nu știau că era Isus. 5 Isus le-a zis deci: “Copii, aveți ceva de mâncare?”

Ei i-au răspuns: “Nu”.

6 Și le-a zis: “Aruncați năvodul în partea dreaptă a corăbiei și veți găsi câteva.”

L-au aruncat, deci, și acum nu mai puteau să-l atragă pentru mulțimea de pești. 7 De aceea, ucenicul acela pe care-l iubea Isus i-a spus lui Petru: “Este Domnul!”

Când Simon Petru a auzit că este Domnul, și-a înfășurat haina (căci era gol) și s-a aruncat în mare. 8 Dar ceilalți ucenici au venit cu barca mică (căci nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coți), trăgând plasa plină de pește. 9 Când au ieșit pe uscat, au văzut acolo un foc de cărbuni, pe care erau așezate pește și pâine. 10 Isus le-a zis: “Aduceți o parte din peștele pe care tocmai l-ați prins.”

11 Simon Petru s-a suit și a tras la țărm o plasă plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari. Chiar dacă erau atât de mulți, plasa nu s-a rupt.

12 Isus le-a zis: “Veniți și luați micul dejun!”

Nici unul dintre ucenici nu a îndrăznit să-l întrebe: “Cine ești tu?”, știind că era Domnul.

13 Isus a venit, a luat pâinea, le-a dat-o și peștele, și tot așa și peștele. 14 Aceasta este acum a treia oară când Iisus se arată discipolilor Săi după ce a înviat din morți. 15 După ce au luat micul dejun, Isus i-a zis lui Simon Petru: “Simon, fiul lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia?”

El i-a răspuns: “Da, Doamne, știi că am o afecțiune pentru tine”.

El i-a spus: “Paște mieii mei”. 16 Și i-a zis a doua oară: “Simon, fiul lui Iona, mă iubești?”

El i-a răspuns: “Da, Doamne, știi că am o afecțiune pentru tine”.

El i-a spus: “Păzește oile mele”. 17 A treia oară i-a zis: “Simon, fiul lui Iona, mă iubești?”

Petru a fost mâhnit pentru că l-a întrebat a treia oară: “Mă iubești?”. El i-a răspuns: “Doamne, Tu știi totul. Tu știi că am afecțiune pentru tine”.

Isus i-a spus: “Paște oile Mele. 18 Adevărat îți spun că, atunci când erai tânăr, te îmbrăcai singur și mergeai pe unde voiai. Dar când vei fi bătrân, vei întinde mâinile și altul te va îmbrăca și te va duce unde nu vrei să mergi.”

19 Și a spus aceasta, ca să arate prin ce fel de moarte vrea să slăvească pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: “Urmează-mă”.

20 Atunci Petru, întorcându-se, a văzut un ucenic care îl urmărea. Acesta era ucenicul pe care Isus îl iubea, cel care se aplecase și el la pieptul lui Isus la cină și care întrebase: “Doamne, cine te va trăda?” 21 Petru, văzându-l, l-a întrebat pe Isus: “Doamne, ce-i cu omul acesta?”

22 Isus i-a zis: “Dacă vreau să rămână până ce voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Urmează-mă tu!” 23 De aceea s-a răspândit acest cuvânt printre frați, ca acest ucenic să nu moară. Totuși, Isus nu i-a spus că nu va muri, ci: “Dacă vreau ca el să rămână până când voi veni eu, ce-ți pasă ție?”

24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre aceste lucruri și care a scris aceste lucruri. Noi știm că mărturia lui este adevărată. 25 Mai sunt și multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi scrise toate, cred că nici măcar lumea însăși nu ar avea loc pentru cărțile care s-ar scrie.

<- Ioan 20