1 Frații mei, nu țineți cu părtinire credința Domnului nostru glorios Isus Hristos. 2 Căci, dacă în sinagoga voastră intră un om cu inel de aur, îmbrăcat în haine frumoase, și intră și un sărac îmbrăcat în haine murdare, 3 și voi îi acordați o atenție deosebită celui îmbrăcat în haine frumoase și îi spuneți: “Șezi aici, într-un loc bun”, iar celui sărac îi spuneți: “Stai acolo” sau “Șezi lângă scăunelul meu”, 4 nu cumva ați dat dovadă de părtinire între voi și nu cumva v-ați făcut judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, iubiții mei frați. Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în această lume pentru a fi bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a promis-o celor care îl iubesc? 6 Dar voi l-ați dezonorat pe cel sărac. Nu cumva cei bogați vă asupresc și nu vă târăsc personal în fața tribunalelor? 7 Nu blasfemiază ei numele onorabil cu care sunteți chemați?

8 Dar dacă împlinești legea împărătească, după Scriptura: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faci. 9 Dar dacă dați dovadă de părtinire, săvârșiți un păcat, fiind condamnați de lege ca niște călcători de lege. 10 Căci oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într-un singur punct, s-a făcut vinovat de toate. 11 Căci cel care a zis: “Să nu comiți adulter”, a zis și: “Să nu comiți crimă”. Or, dacă nu comiți adulter, dar săvârșești o crimă, ai devenit un călcător al legii. 12 Vorbește și acționează astfel ca niște oameni care vor fi judecați după legea libertății. 13 Căci judecata este fără milă pentru cel care nu a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.

14 La ce bun, frații mei, dacă un om zice că are credință, dar nu are fapte? Oare credința îl poate mântui? 15 Și dacă un frate sau o soră este gol și nu are hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi îi spune: “Du-te în pace! Încălziți-vă și săturați-vă!”, dar nu le-ați dat cele de care are nevoie trupul, la ce bun? 17 Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă în sine. 18 Da, un om va spune: “Tu ai credință, iar eu am fapte”. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.

19 Voi credeți că Dumnezeu este unul singur. Faceți bine. Demonii cred și ei — și tremură. 20 Dar vrei tu să știi, om deșert, că credința fără fapte este moartă? 21 Nu cumva Avraam, tatăl nostru, nu a fost justificat prin fapte, prin faptul că a adus pe Isaac, fiul său, pe altar? 22 Vedeți că credința a lucrat cu faptele lui și prin fapte s-a desăvârșit credința. 23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca o dreptate” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu. 24 Vedeți deci că prin fapte omul este îndreptățit, și nu numai prin credință. 25 În același fel, nu a fost oare și Rahab, prostituata, justificată prin fapte, atunci când a primit mesagerii și i-a trimis pe o altă cale? 26 Căci, după cum trupul separat de duh este mort, tot așa și credința separată de fapte este moartă.