1 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim cu Barnaba și cu Tit, luând cu mine. 2 M-am urcat prin revelație și le-am prezentat Vestea cea Bună pe care o propovăduiesc printre neamuri, dar în particular, în fața celor respectați, de teamă să nu alerg, sau să nu fi alergat, în zadar. 3 Dar nici măcar Titus, care era cu mine, fiind grec, nu a fost obligat să se circumcidă. 4 Acest lucru s-a întâmplat din cauza falșilor frați aduși pe ascuns, care se furișau pentru a ne spiona libertatea pe care o avem în Cristos Isus, ca să ne aducă în robie, 5 cărora nu le-am dat loc în calea supunerii, nici măcar pentru o oră, pentru ca adevărul Bunei Vestiri să continue cu voi. 6 Dar din partea celor care aveau reputația de a fi importanți — oricare ar fi fost ei, pentru mine nu are nicio importanță; Dumnezeu nu arată părtinire față de om — cei care, zic eu, erau respectați nu mi-au împărtășit nimic, 7 ci dimpotrivă, când au văzut că mi s-a încredințat Vestea cea Bună pentru cei netăiați împrejur, la fel ca Petru cu Buna Vestire pentru cei tăiați împrejur — 8 căci cel care a lucrat prin Petru în apostolatul cu cei tăiați împrejur a lucrat prin mine și cu neamurile — 9 și, când au înțeles harul care mi-a fost dat, Iacov, Cefa și Ioan, cei care aveau reputația de stâlpi, ne-au dat lui Barnaba și mie mâna dreaptă a părtășiei, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la tăierea împrejur. 10 Ne-au cerut doar să ne aducem aminte de cei săraci — lucru pe care și eu eram foarte zelos să îl fac.

11 Dar când a venit Petru la Antiohia, m-am împotrivit în fața lui, pentru că era condamnat. 12 Căci, înainte de a veni niște oameni de la Iacov, el mânca cu neamurile. Dar când au venit ei, el s-a retras și s-a separat, temându-se de cei care erau din circumcizie. 13 Și ceilalți iudei i s-au alăturat în ipocrizia lui, așa că și Barnaba s-a lăsat dus de nas de ipocrizia lor. 14 Când am văzut că nu umblau drept, potrivit adevărului Bunei Vestiri, i-am spus lui Petru, în fața tuturor: “Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile și nu ca iudeii, de ce îi obligi pe neamuri să trăiască ca iudeii?

15 “Noi, iudei din fire și nu păcătoși din neamuri, 16 dar știind că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos, am crezut în Isus Hristos, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos și nu prin faptele Legii, pentru că nici o făptură nu va fi îndreptățită prin faptele Legii. 17 Dar dacă, în timp ce căutam să fim îndreptățiți în Hristos, am fost și noi înșine găsiți păcătoși, este Hristos un rob al păcatului? Cu siguranță că nu! 18 Căci dacă zidesc din nou lucrurile pe care le-am distrus, mă dovedesc pe mine însumi un călcător de lege. 19 Căci eu, prin lege, am murit pentru lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine. 21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Căci dacă neprihănirea este prin lege, atunci Hristos a murit degeaba!”