Scrisoarea lui Pavel către Galateni

1 Pavel, apostol — nu de la oameni, nici prin oameni, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți— 2 și toți frații care sunt cu mine, către adunările din Galatia: 3 Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos, 4 care S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne izbăvească din veacul acesta rău, după voia Dumnezeului și Tatălui nostru, 5 căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

6 Mă mir că părăsiți atât de repede pe Cel care v-a chemat în harul lui Hristos pentru o altă “veste bună”, 7 dar nu există o altă “veste bună”. Doar că sunt unii care vă tulbură și vor să pervertească Buna Vestire a lui Cristos. 8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar propovădui o altă “veste bună” decât cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie blestemat. 9 Așa cum am spus mai înainte, așa spun și eu acum din nou: dacă cineva vă predică o altă “veste bună” decât cea pe care ați primit-o, să fie blestemat.

10 Căci caut eu acum favoarea oamenilor, sau pe cea a lui Dumnezeu? Sau mă străduiesc eu să fiu pe placul oamenilor? Căci, dacă aș mai plăcea oamenilor, n-aș mai fi un slujitor al lui Hristos.

11 Dar, fraților, vă spun, cu privire la vestea cea bună, care a fost propovăduită de mine, că nu este după om. 12 Căci nu am primit-o de la om și nici nu am fost învățat, ci mi-a fost descoperită prin revelația lui Isus Hristos. 13 Căci ați auzit despre felul în care am trăit în trecut în religia iudaică, cum că, dincolo de orice măsură, am persecutat Adunarea lui Dumnezeu și am devastat-o. 14 Am înaintat în religia iudaică mai mult decât mulți dintre compatrioții mei de vârsta mea, fiind mai mult decât alții de vârsta mea, fiind mai mult decât zelos pentru tradițiile părinților mei. 15 Dar când a fost pe placul lui Dumnezeu, care m-a despărțit din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul său, 16 să-L descopere pe Fiul său în mine, ca să-L propovăduiesc printre neamuri, nu m-am sfătuit imediat cu carnea și sângele, 17 și nici nu m-am urcat la Ierusalim la cei care erau apostoli înaintea mea, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors la Damasc.

18 După trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să vizitez pe Petru, și am stat cu el cincisprezece zile. 19 Dar dintre ceilalți apostoli nu am văzut pe nimeni, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20 Acum, în legătură cu lucrurile pe care vi le scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21 Apoi am ajuns în ținuturile Siriei și ale Ciliciei. 22 Eram încă necunoscut la față pentru adunările din Iudeea care erau în Hristos, 23 dar ei auzeau doar: “Cel care ne persecuta odinioară propovăduiește acum credința pe care a încercat să o distrugă”. 24 Astfel, ei slăveau pe Dumnezeu în mine.