A treia scrisoare a lui Ioan

1 Bătrânul către Gaius cel iubit, pe care îl iubesc cu adevărat.

2 Preaiubiților, mă rog ca să vă fie bine în toate și să fiți sănătoși, așa cum vă este bine și sufletul vostru. 3 Căci m-am bucurat foarte mult când au venit frați și au mărturisit despre adevărul vostru, așa cum și voi umblați în adevăr. 4 Nu am o bucurie mai mare decât aceasta: să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.

5 Preaiubiților, voi faceți o lucrare credincioasă în tot ceea ce faceți pentru cei ce sunt frați și străini. 6 Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea adunării. Vei face bine să-i trimiți mai departe în călătoria lor, într-un mod demn de Dumnezeu, 7 pentru că, din cauza Numelui, au plecat, fără să ia nimic de la neamuri. 8 Noi, așadar, ar trebui să primim astfel de oameni, ca să fim colaboratori ai adevărului.

9 Am scris Adunării, dar Diotref, căruia îi place să fie cel dintâi între ei, nu acceptă ce spunem. 10 De aceea, dacă voi veni, voi atrage atenția asupra faptelor sale pe care le face, acuzându-ne pe nedrept cu vorbe rele. Nemulțumit de aceasta, el însuși nu-i primește pe frați, iar pe cei care vor, îi interzice și îi dă afară din adunare.

11 Iubiților, nu imitați ce este rău, ci ce este bun. Cel ce face binele este de la Dumnezeu. Cel care face răul nu L-a văzut pe Dumnezeu. 12 Demetrius are mărturia tuturor și a adevărului însuși; da, și noi mărturisim, și voi știți că mărturia noastră este adevărată.

13 Aș avea multe să-ți scriu, dar nu vreau să-ți scriu cu cerneală și cu peniță; 14 dar sper să te văd curând. Atunci vom vorbi față în față.