A doua scrisoare a lui Ioan

1 Bătrânului, doamnei alese și copiilor ei, pe care îi iubesc în adevăr, și nu numai eu, ci și toți cei ce cunosc adevărul, 2 pentru adevărul care rămâne în noi și care va fi cu noi în veci: 3 Har, milă și pace să fie cu noi, de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste.

4 Mă bucur foarte mult că am găsit pe unii dintre copiii voștri umblând în adevăr, așa cum ne-a poruncit Tatăl. 5 Acum te rog, dragă doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci pe cea pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alții. 6 Aceasta este dragostea: să umblăm după poruncile Lui. Aceasta este porunca, așa cum ați auzit de la început, ca să umblați în ea.

7 Căci mulți amăgitori au ieșit în lume, care nu mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup. Acesta este înșelătorul și Antihristul. 8 Vegheați, ca să nu pierdem lucrurile pe care le-am realizat, ci să primim o răsplată deplină. 9 Oricine calcă strâmb și nu rămâne în învățătura lui Cristos nu îl are pe Dumnezeu. Cel care rămâne în învățătură are atât pe Tatăl, cât și pe Fiul. 10 Dacă vine cineva la voi și nu aduce această învățătură, nu-l primiți în casa voastră și nu-l primiți, 11 pentru că cel care îl primește participă la faptele lui rele.

12 Am multe de scris, dar nu vreau să o fac cu hârtie și cerneală, ci sper să vin la voi și să vă vorbesc față în față, ca să ne umplem bucuria. 13 Copiii surorii tale alese te salută. Amin.