1 Aș vrea să mă îndurați cu puțină nebunie, dar, într-adevăr, mă îndurați. 2 Căci sunt gelos pe voi cu o gelozie dumnezeiască. Căci te-am făgăduit în căsătorie unui singur soț, ca să te prezint lui Hristos ca o fecioară curată. 3 Dar mă tem că, cumva, după cum șarpele a înșelat-o pe Eva cu viclenia lui, tot așa și mințile voastre ar putea fi corupte de la simplitatea care este în Hristos. 4 Căci, dacă cel care vine predică un alt Isus pe care noi nu l-am predicat, sau dacă primiți un alt spirit pe care nu l-ați primit, sau o altă “veste bună” pe care nu ați acceptat-o, ați suportat destul de bine acest lucru. 5 Căci socotesc că nu sunt deloc în urma celor mai buni apostoli. 6 Dar, chiar dacă sunt nepriceput în vorbire, nu sunt nepriceput în cunoaștere. Nu, în toate felurile vi s-a descoperit totul.

7 Sau am păcătuit eu, umilindu-mă pe mine însumi, ca să vă înalț pe voi, pentru că v-am propovăduit gratuit vestea cea bună a lui Dumnezeu? 8 Am jefuit alte adunări, luând de la ele salariu pentru a vă sluji vouă. 9 Când eram prezent la voi și aveam nevoie, nu am fost o povară pentru nimeni, pentru că frații, când au venit din Macedonia, au suplinit măsura nevoilor mele. În toate m-am ferit să fiu o povară pentru voi și voi continua să fac acest lucru. 10 Cum adevărul lui Hristos este în mine, nimeni nu mă va opri din această laudă în regiunile din Ahaia. 11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe.

12 Dar ceea ce fac eu, voi continua să fac, ca să tai prilejul celor ce doresc un prilej, ca să se laude, ca să fie recunoscuți ca și noi. 13 Căci astfel de oameni sunt falși apostoli, lucrători înșelători, care se dau drept apostoli ai lui Hristos. 14 Și nu este de mirare, căci chiar și Satana se deghizează în înger de lumină. 15 Prin urmare, nu este mare lucru dacă și slujitorii lui se dau drept slujitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi potrivit cu faptele lor.

16 Și iarăși zic: să nu mă creadă nimeni nebun. Ci, dacă este așa, primiți-mă totuși ca pe un nebun, ca să mă laud și eu puțin. 17 Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci ca o nebunie, în această încredere de laudă. 18 Văzând că mulți se laudă după trup, mă voi lăuda și eu. 19 Căci voi suportați cu plăcere pe cei nebuni, fiind înțelepți. 20 Căci voi suportați pe un om dacă vă duce în robie, dacă vă devorează, dacă vă ia în captivitate, dacă se înalță sau dacă vă lovește peste față. 21 Spre rușinea mea, vorbesc ca și cum am fi fost slabi. Totuși, în orice fel în care cineva este îndrăzneț (vorbesc în neștire), sunt și eu îndrăzneț. 22 Sunt ei evrei? La fel și eu, sunt ei israeliți? La fel sunt și eu. Sunt ei urmașii lui Avraam? La fel sunt și eu. 23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? (Vorbesc ca unul de lângă el însuși.) Eu sunt mai mult: în munci mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură și în morți des. 24 De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri minus una. 25 De trei ori am fost bătut cu toiege. O dată am fost ucis cu pietre. De trei ori am suferit un naufragiu. Am stat o noapte și o zi în adânc. 26 Am fost deseori în călătorii, primejdii de râuri, primejdii de tâlhari, primejdii de la compatrioții mei, primejdii de la neamuri, primejdii în cetate, primejdii în pustiu, primejdii pe mare, primejdii printre frații mincinoși; 27 în munci și osteneli, în privegheri dese, în foame și sete, în posturi dese, în frig și goliciune.

28 În afară de cele de afară, mai este ceva care mă apasă în fiecare zi: îngrijorarea pentru toate adunările. 29 Cine este slab, și eu nu sunt slab? Cine este făcut să se poticnească, și eu nu ard de indignare?

30 Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu ceea ce ține de slăbiciunea mea. 31 Dumnezeul și Tatăl Domnului Isus Hristos, cel binecuvântat în veci de veci, știe că nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul subordonat regelui Aretas a păzit cetatea Damascului, dorind să mă aresteze. 33 Am fost coborât într-un coș pe o fereastră lângă zid și am scăpat din mâinile lui.

<- 2 Corinteni 102 Corinteni 12 ->