1 Și toată mulțimea lor s-a sculat și ei l-au dus la Pilat. 2 Și au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind națiunea și oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat. 3 Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns și a zis: Tu spui. 4 Atunci Pilat a spus marilor preoți și mulțimii: Nu găsesc nicio vină în acest om. 5 Dar erau și mai insistenți, spunând: Întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc. 6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean. 7 Și înțelegând că este din jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. 8 Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; și spera să vadă vreun miracol făcut de el. 9 Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic. 10 Iar preoții de seamă și scribii stăteau în picioare și îl acuzau vehement. 11 Iar Irod, împreună cu soldații lui, îl făceau de nimic și îl batjocoreau și l-au înveșmântat cu o haină strălucitoare și l-au trimis înapoi la Pilat. 12 Și amândoi, Pilat și Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în dușmănie unul cu altul. 13 Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoții de seamă și conducătorii și poporul, 14 Le-a spus: Mi-ați adus pe acest om ca pe unul care pervertește poporul; și iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzați; 15 Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; și iată, nimic demn de moarte nu i s-a făcut. 16 De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera. 17 (Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.) 18 Dar toți au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta și eliberează-ni-l pe Baraba; 19 (Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, și ucidere, fusese aruncat în închisoare.) 20 Pilat așadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou. 21 Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l! 22 Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; așadar îl voi pedepsi și îl voi elibera. 23 Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Și vocile lor și ale marilor preoți au învins. 24 Iar Pilat a dat sentința ca să fie așa cum au cerut ei. 25 Și le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei și a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor. 26 Și pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, și pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus. 27 Și l-a urmat o mare mulțime a poporului și a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau și îl jeleau. 28 Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri. 29 Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe și pântecele care nu au născut și sânii care nu au alăptat. 30 Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne. 31 Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat? 32 Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși. 33 Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga. 34 Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți. 35 Și poporul stătea în picioare, privind. Și conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alții; să se salveze pe sine însuși, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu. 36 Iar soldații de asemenea îl batjocoreau, venind la el și oferindu-i oțet, 37 Și spunând: Dacă tu ești împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuți. 38 Și a fost și o inscripție scrisă deasupra lui cu litere grecești și latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 39 Iar unul dintre răufăcătorii atârnați îl defăima, spunând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine însuți și pe noi. 40 Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași condamnare? 41 Și noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect. 42 Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, amintește-ți de mine, când vii în împărăția ta. 43 Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis. 44 Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua. 45 Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc. 46 Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul. 47 Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept. 48 Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors. 49 Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea. 50 Și iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun și drept; 51 (Acesta nu fusese de acord cu sfatul și fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; și care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu. 52 Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53 Și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată. 54 Și acea zi era pregătirea; și sabatul se apropia. 55 Și femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui. 56 Și s-au întors și au pregătit miresme și miruri; și s-au odihnit în sabat conform poruncii.

<- Luca 22Luca 24 ->