1 Și, după ce au trecut prin Amfipolis și Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor; 2 Iar Pavel, după cum avea obiceiul, a intrat la ei, și trei zile de sabat a discutat cu ei din scripturi, 3 Expunând și afirmând că trebuia să sufere Cristos și să învie dintre morți; și spunând că: Acest Isus, pe care vi-l predic eu, este Cristos. 4 Și unii dintre ei au crezut și s-au alăturat lui Pavel și Sila; și dintre grecii religioși o mare mulțime și nu puține dintre femeile de seamă. 5 Dar iudeii, care nu au crezut, împinși de invidie, au luat cu ei niște însoțitori desfrânați, de soi josnic, și au strâns o mulțime și au pus toată cetatea în tulburare și au asaltat casa lui Iason, căutând să îi aducă la popor. 6 Și, negăsindu-i, au târât pe Iason și pe unii frați la magistrații cetății, strigând: Aceștia care au răscolit lumea au venit și aici; 7 Pe ei Iason i-a primit; și toți aceștia lucrează împotriva hotărârilor Cezarului, spunând că este un alt împărat, Isus. 8 Și au tulburat mulțimea și magistrații cetății, când au auzit acestea. 9 Și după ce au luat garanție de la Iason și de la ceilalți, le-au dat drumul. 10 Iar frații au trimis îndată, în timpul nopții, deopotrivă pe Pavel și Sila la Bereea; care, venind, au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Dar aceștia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, în aceea că au primit cuvântul cu toată bunăvoința minții și cercetau în fiecare zi scripturile, dacă lucrurile acelea erau așa. 12 De aceea mulți dintre ei au crezut; și dintre femeile grecoaice demne de cinste și nu puțini dintre bărbați. 13 Dar când iudeii din Tesalonic au știut că și în Bereea era predicat de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo și au stârnit poporul. 14 Și atunci, frații l-au trimis îndată pe Pavel ca și cum ar fi mers spre mare; dar și Sila și Timotei au rămas amândoi acolo. 15 Și cei ce îl conduceau pe Pavel, l-au adus la Atena; și, primind poruncă pentru Sila și Timotei, ca să vină la el cu toată graba, au plecat. 16 Și, în timp ce Pavel îi aștepta la Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut cetatea cu totul dedată idolatriei. 17 De aceea dezbătea în sinagogă cu iudeii și cu cei religioși și în fiecare zi în piață cu cei ce îl întâlneau. 18 Atunci, l-au întâlnit unii filozofi dintre epicurieni și dintre stoici. Și unii spuneau: Ce dorește să spună guralivul acesta? Iar alții: Se pare că este proclamatorul unor dumnezei străini, pentru că le predica pe Isus și învierea. 19 Și l-au luat și l-au adus în Areopag, spunând: Putem ști ce este doctrina aceasta nouă, despre care vorbești? 20 Fiindcă aduci lucruri străine la urechile noastre; de aceea intenționăm să știm ce înseamnă acestea. 21 (Fiindcă toți atenienii și străinii care erau acolo nu își petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună, sau să audă ceva nou.) 22 Atunci Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a spus: Bărbați din Atena, îmi dau seama că în toate lucrurile voi sunteți prea superstițioși. 23 Căci cum treceam și priveam la lucrurile voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era inscripționat: DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Acestuia așadar, căruia voi vă închinați ignorant, pe acesta vi-l predic eu. 24 Dumnezeu care a făcut lumea și toate lucrurile în ea, fiindcă este Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute prin mâini; 25 Nici nu este adorat cu mâinile oamenilor, ca și cum ar avea nevoie de ceva, el care dă tuturor viață și suflare și toate; 26 Și a făcut dintr-un singur sânge toate națiunile oamenilor să locuiască pe toată fața pământului, și a hotărât timpurile dinainte rânduite și granițele locuinței lor; 27 Ca să îl caute pe Domnul, dacă, ar putea cumva să îl caute bâjbâind și să îl găsească, deși nu este departe de fiecare dintre noi; 28 Fiindcă în el trăim și ne mișcăm și avem ființă; cum au spus unii dintre poeții voștri: Fiindcă și noi suntem urmașii lui. 29 Fiind așadar urmași ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să gândim că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei, cioplită prin arta și planul omului. 30 Și Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile acestei ignoranțe; dar acum, poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni, să se pocăiască; 31 Pentru că a stabilit o zi în care el va judeca lumea în dreptate prin acel bărbat pe care l-a rânduit; prin care a dat asigurare tuturor, prin aceea că l-a înviat dintre morți. 32 Și, auzind despre învierea dintre morți, unii și-au bătut joc; și alții spuneau: Te vom asculta din nou despre aceasta. 33 Așa că Pavel a plecat din mijlocul lor. 34 Totuși unii bărbați s-au alipit de el și au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie numită Damaris și alții cu ei.

<- Faptele 16Faptele 18 ->